Istoria proprietatii private Cahul

Istoria mosiei private Cahul

Intr-un document din 21 martie 1809 scrie ca mosia satului Frumoasa fusese cumparata de vistiernicul Iordache Bals, care conform testamentului o lasa mostenire fiului sau Iancu Bals. Mosia Frumoasa includea pe atunci si ocinele satelor din vecinatate: Rosu si Crihana, masurînd în total 15.350 falci.

Iancu Bals nu a avut urmasi si dupa moartea sa, pamînturile de la Frumoasa ajung în proprietatea lui Gheorghe Bals, fiul lui Alecu Bals (cel de-al doilea fecior al lui Iordache Bals). (7)

Acest Gheorghe Bals, în 1835 vinde satul si mosia guvernatorului Basarabiei, Pavel Ivanovici Fiodorov, acesta îl cumpara pe numele sotiei sale Ecaterina Fiodorova, schimbîndu-i denumirea în orasul Cahul, împreuna cu 4000 desetine de pamînt. (8)

Frumoasa a devenit între timp tîrgusor adevarat datorita pozitiei sale geografice si conditiilor naturale favorabile: situat pe caile de comunicatii ce legau între ele principalele asezari umane si centre comerciale de pe Prut si Dunare. Aflarea în preajma numeroaselor balti si lacuri, deosebit de bogate în pesti, ceea ce a dus la construirea mai multor cherhanale în lunca Prutului, unde se depozitau în ghetarii tone de peste, care mai apoi cu carele îl transportau în orasele si tîrgurile din Basarabia.

Schimband numele din Frumoasa în Cahul au fost mai multe motive. Dupa unele pareri, comemorarea a 65 de ani din ziua de 21 iulie 1770, cînd armata rusa, sub conducerea lui P.A. Rumeantev, a înfrînt ostirile turcesti în lupta de pe rîul Cahul, dupa alte pareri, factorul geografic-natural, si anume pentru rîul Cahul, izvoraste din padurile situate la nord-est de aceasta localitate. La aceste doua motive putem adauga adauga memorabila batalie de la lacul Cahul, din vara anului 1574, în urma careia Ioan Voda cel Viteaz, tradat de catre boieri, este omorît iar armata macelarita.

Guvernatorul Pavel I. Fiodorov care a administrat regiunea Basarabiei timp de aproape 20 de ani: din august 1834 pîna în mai 1854. Acest demnitar de stat, desi tarist, s-a deosebit de ceilalti care l-au precedat, prin întelepciunea sa, prin conceptiile sale democratice. Dupa aprobarea planului de constructie a Cahulului în 1834, el a modernizat sub aspect edilitar orasul de resedinta al regiunii. (9)

Dupa 1812, Basarabia a format de 4 ori baza pentru operatiunile militare ale ostirilor ruse la Dunare.

In 1828 Imperiul Rus declara razboi Imperiului Otoman ocupand Moldova si Muntenia. Ostirile ruse au ramas în Principate pîna 1834.

In 1835 un nou mare razboi izbucni între rusi si otomani din pricina locurilor sfinte. Curînd însa, Anglia si Franta venira în ajutorul Portii. Sub zidurile Sevastopolului se dadu batalia decisiva care se sfîrsi cu înfrîngerea Rusiei. Tarul Nicolae I moare si urmasul sau Alexandru al II-lea semneaza tratatul de pace de la Paris, care impunea Rusiei retrocedarea Moldovei a trei judete de la Sudul Basarabiei – Cahul, Bolgrad si Ismail.

Asadar Cahulul împreuna cu minoritatile nationale – Lipoveni, Gagauzi , Bulgari participa la opera de unire a Moldovei cu Tara Româneasca si la alegerea ca Domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza.

Insa chiar de la 1 martie 1857 se pune problema ca centru judetean din Cahul sa fie mutat la Leova. Asadar, la 1857, în evolutia sa, orasul Cahul a cunoscut un moment dificil. Se puteau reduce la zero toate eforturile fostului guvernator al Basarabiei, Pavel I. Fiodorov, care a dorit sa acorde acestui tîrg de pe malul Prutului, un caracter de dezvoltare continua. O eventuala suspendare a rolului sau de centru administrativ judetean putea sa se schimbe esential soarta sa de mai departe.10 Cahul urma sa ramîna doar un simplu tîrg de provincie si nimic mai mult.

Cele 103 localitati consemnate în lista tîrgurilor si satelor judetului Cahul remise prin tratatul de la Paris Principatului Moldovei aveau diferiti proprietari. Orasul Cahul, cu 699 de case, 4 mii desetine de pamînt si o populatie constituita din 1.810 persoane de sex masculin si 1.096 de sex feminin apartineau proprietarului naval Dimitrie Caravasile. (10)

Conform unui aviz al Tribunalului Regional Civil din Basarabia din 7 iunie 1858, mosia orasului Cahul, precum si pamînturile numite Recea constituie din 4863 desetine, 2008 stînjeni si sectoarele de la Principesa Calimah numite Rogojna, Pietroasa, Lucanesti, Batuseni si Stîmbureni pe o întindere de 1.475 desetine, 2.225 stînjeni de teren, la un pret de 115.000 ruble de argint au fost procurate de armatorul si negustorul din Ismail, Cetateanul de Onoare Dimitrie Caravasile prin actul de vînzare cumparare nr. 212 din 18 octombrie 1854. (11)